Acesta este primul episod despre omul meu Immanuel 'Manny Pacquiano' Kant (1724-1804), unul din cei mai importanți, parol, cel mai important filosof modern. Poți să treci peste Kant și să nu-l știi doar dacă vrei să nu mai agăți niciodată nicio persoană în niciun bar pentru că îți spun din surse sigure, pe piața dating-ului în ziua de astăzi ești un nimeni dacă nu știi să explici idealismul transcendental. Cel puțin asta îmi imaginez eu, am părăsit domeniul de ceva vreme, nu am date exacte. Trăziți-i un like dacă vă place! Invitați speciali: Leibniz, maică-mea, Joseph Green - cel mai punctual filosof care nu e Kant, Toma D'aquino, nebuinii de pe net care cred că influențează realitatea cu mintea, Occam și Gatusso.______00:00 Introducere07:18 Viața lui Kant19:55 Contextul filosofic38:25 Raționalismul german44:36 Despărțirea lui Kant de Leibniz (schiță a metafizicii kantiene)Support the Show.https://www.patreon.com/octavpopahttps://www.youtube.com/channel/UCC91fciphdkZyUquL3M5BiA

În ciuda tuturor aparențelor și a mesajelor contradictorii apărute pe piața neagră internațională, a apărut un nou episod!! Căci dacă ne-a mâncat în știți voi și am mușcat din felia empiristă a filosofiei, acuma dară trebuie să mestecăm, să înțelegem, să pricepem domnule ce și cum.  Or nimeni nu este mai propice tăticul lor (al empiriștilor), mare barosan anticartezian, el capo de tutti impresii senzoriale in capo, decât John Locke. Cei mai astuți dintre voi vor spune "Bă, Jambonel, da' ce facem ne întoarcem în timp? Parcă am vorbit deja despre Locke?" Răspunsul meu este același pe care l-am dat soției mele când m-a întrebat dacă am dus gunoiul și m-am decis să mint decât să fac față realității: "Desigur că da!" Invitați speciali: Russell, Dacia, un bou, o vacă, Aristotel, alte vaci, Obadiah Stane, Descartes (că ne-ntoarcem și la el), Frege, nea Mișu. 00:00 Intro17:34 Epistemologia empiristă (partea critică)27:26 Epistemologia empiristă (partea constructivă)52:02 Filosofia mentalistă a limbajuluiSupport the show

A, salut! Începem astăzi o serie formidabilă despre empirism. Știți voi, acel curent în epistemologie despre care toată lumea crede că se referă la vampiri. Astăzi doar introducem ușor marile teme (De unde vine cunoașterea? Ce este relația de cauzalitate? etc. ) și marea dezbatere între empiriști și raționaliști (Cine face mai multe flotări? Steaua sau Dinamo? etc.). Invitați speciali: Linus Pauling, 2Pac, Locke, Barkly (woof!), Damian Drăghici și Immanuel Kant. 00:00 Introducere03:32 Planul pentru serie05:03 Noul jingle!! ._)05:18 Povestea lui Pauling (vit C)11:59 În dulcele stil american17:35 Paranteză: Hoffman-La Roche și vitamin cartels23:09 Retorica de pe etichete25:45 Damian Drăghici29:36 Niște știință pe bune (vit D)37:13 Empirism vs. Raționalism45:50 Analitic vs. Sintetic, A priori vs. A posteriori50:23 O excepție grasă (ca maică-ta haha!)https://www.patreon.com/octavpopa Support the show

Care discuție că e tărăboi! Stânga nu se mai înțelege cu dreapta, ateii nu se mai înțeleg cu credincioșii, săracii cu bogații, orășenii cu sătenii, părinții cu copiii, streamerii cu conservatorii , politicienii cu ne-politicienii. Se strigă, se scandează și se acuză din toate părțile. Ceilalți sunt tot timpul de vină pentru că nu-i (mai) duce capul. Care mai este rolul argumentării în asemenea condiții? Cum rămâne cu schimbul rezonabil de argumente, cu dezbaterea calmă, cu logica? În acest curs scurt vreau să explic că ineficiența argumentării, departe de a fi vreun semn rău al unor vremuri tulburi, este inevitabilă. Apoi vreau să merg mai departe și să arăt că ea este de fapt dezirabilă, că argumentele nu sunt făcute să convingă așa cum ne-o spune modelul standard de la Platon încoace și că felul în care convingem și ne lăsăm convinși în mod rațional depinde de instituțiile (oficiale și neoficiale) în care ne întâlnim unii pe ceilalți și ne descoperim ca fiind diferiți.00:00 (muzichie de intro)00:44 1. Tineretul în pericol!14:38 2. Logica: Prea formală, prea ca la mate28:29 3. De ce nu conving argumentele bune46:14 4. Ce înseamnă să fii convins?58:35 5. Cum rămâne cu tineretul nostru?Support the show

A apărut episodul 45, ultimul din seria despre Învârtăceala Franțuzească! Astăzi discutăm despre sfârșitul tragic al revoluției franceze. Știu că nu e un final tocmai minunat dar e un final din care putem învăța poate. În plus am un rant de vreo 5 minute despre imnul național al Franței să mai detensionăm lucrurile de la atâta chilăreală. Și o mică scenetă cu Danton haha. Invitați speciali: Mr. Juve și Șușanu - și cu asta am spus totul! Support the show

A apărut episodul 44! Nu puteam să lăsăm povestea noastră despre Ludovic Șaișpe și pretenarii lui în coadă de poisson. Astăzi discutăm despre explicabila dar poate evitabila alunecare a revoluțiilor în teroare. Cum se face că majoritatea revoluțiilor – majoritatea ălora adevărate, nu „Glorioasa Revoluție” din Anglia secolului trecut, și nici revoluția manelelor cu Minodora și Nicu Paleru – că majoritatea revoluțiilor adevărate decad în teroare? Invitați speciali: Thomas Paine, Horia-Cloșca-și-Crișan, Cel mai Urât om din Franța (nu, nu eu) și bineînțeles La Fayette și trupa misterelor.Support the show

Am ieșit din tămbălăul generalizat care este fiecare început de an academic pentru a continua seria noastră despre revoluția franceză. În acest episod urmărim două modele de ruptură socială: prin acte fizice violente (căderea Bastiliei) și prin acte simbolice non-violente (declarația de pe terenul de tenis-care-nu-era-de-fapt-tenis-OPS!). Vom vedea că a doua este mult mai subversivă și că în prima mi-a căzut podul în cap. Invitați speciali: Nichita Stănescu, N&D, Gianina Corondan, Michael Walzer și De Launay. 0:00 Intro - Qu'est ce que realitatea socială?11:05 Subversiune 1: Atacul fizic (Căderea Bastiliei)35:24 Subversiune 2: Atacul simbolic (Crearea Adunării Naționale)01:01:22 Concluzie: Cum se schimbă realitatea socială?Support the show